Ce e prea mult strica…e o vorba!Am termin cu Olanda si acum ar trebui s-o tai spre Arabia Saudita.Dar cum la arabi e ca la nimeni…

A inceput nebunia…dupa acte.Copie dupa contractu de munca, copie dupa actele de identitate, scrisoarea de invitatie(că la aştia nu intră oricine), scrisoare ca vrei sa te duci si alte enşpe zeci de documente.După ce am strâns tot dosarul am pornit să platim taxele.Prima era una de 55 de dolari la Emporiki Bank.După ce ne-am chinuit să găsim banca mă-sii am intrat.Ne-am dus la un ghişeu unde era un nene.Sila care o emana te facea sa vomiţi.Când a şi deschis gura deja iţi venea sa te întrebi cu ce ai greşit pe lumea asta să dai de un asemenea individ.“Atenţie!Trebuie să platiţi un comision de un dolar?”!Să mori tu!Mamă ce sumă ne-ai cerut.Ne-am uitat la el şi nu stiam dacă ar trebui să plângem ori să râdem dar omu’ era foarte serios.“DA, SUNTEM DE ACORD să achităm suma de un dolar drept comision !!”.Părea mulţumit si apoi continuă în silă sa proceseze hârtiile.Între timp a mai discutat vreo 10 minute la telefon şi-n final a terminat actele.Am scăpat de vomă srl şi am pornit spre firma ce intermediază obţinerea vizei pentru Arabia Saudită.

Dupa ce am rătăcit drumu’ am pus GPS-ul de la telefon în funcţiune şi cu puţină transpiraţie am ajuns şi la ăştia.“Buna ziua, am venit să depunem actele pentru obţinerea vizei…” şi înainte sa ne terminăm poezia suntem brusc întrerupţi“De la ce firma?”-“Yokogawa” răspundem, lucru ce-l enervează pe unii din tipii de acolo “iar voi????A mai fost unu’ dimineaţă.Şi l-am trimis acasă că n-avea toate actele.Mă rog, hai să vedem ce aţi adus”.Discuţiile sunt normale si se trece la analizarea actelor, mai ales a celor scrise în limba araba.Se opresc la contractele noastre si remarcă faptul că am fost angajaţi la ei înainte de terminarea facultăţii “ăştia v-au racolat în grup din câte observ.”.Colegu’ răspunde că da şi tipu’ îi aruncă o întrebare de-l lasă masca “şi cine alcineva te-a mai racolat?”.WTF? “Nimeni…” îi răspunde! “Mda, lasă că vedem noi.Să trecem la urmatoru’ act”.Citea atent fiecare act şi dă peste unu’ ce aparţinea colegului de dimineaţă ce îi provoacă o criză “Ce-i asta?Ăsta nu e actu’ tău!Tu crezi că ne jucăm aici?Adi(adresându-se colegului său) verifică-le actele la sânge!!”.Acum eu îmi cam dadusem seama că ăsta o facea la panaramă  dar chestia era ca nu ştiai niciodată când vorbeşte cu adevărat serios ori  când glumeşte.Râdem glumim dar nu ştii când îţi aruncă o grenadă în gură – îmi zic.Amândoi studiau cu atenţie fotografiile ce trebuiau să fie în format 4×6.Au scos rigla frumos şi au început să măsoare.“Da, e bine” spuse ăla mai gras “Câţi n-am trimis noi acasa pe motiv ca nu aveau dimensiunile EXACTE”.TacemNe minunam putin mai mult.Citesc pe perete “Firma cutărescu îşi rezervă dreptu’ de a refuza clienţi recalcitranţi”.Mă calmez în sinea mea şi zâmbesc.Un zâmbet de complezenţă şi menit să nu aţâţe atmosfera.Termină dosarele de studiat şi grasu’ îşi reia show-ul “Am un feeling…Să vă dau, să nu vă dau viza…mare dreptate avea Shakespeare ăla: a fi sau a nu fi în Arabia Saudita!Şi ce ziceaţi că sunteţi voi baieţi?Ingineri?!Îmi aduc aminte pe vremea când eram şef de proiect, ce-mi plăcea sa-mi bat joc de ingineri: îi puneam să refaca toate calculele şi planurile ori de câte ori aveam chef.Erau dăştia ca voi…”.Zâmbesc amar – “să te bag in pizda ma-tii, sa nu te bag in pizda mă-tii…dar mai bine nu, că deabia aştepţi “ aşa ca am continuat să-l ignor.“Ştiţi baieţi, trebuie să platiţi o taxa de 500 de ron!”.“Da ştim, ni s-a transmis”.“Bun, bun, dar lasaţi şi voi 6 – aşa, pentru firmă…trebuie să mai plece şi oamenii ei prin Tenerife ”.“Păi cam puţin 100 spaga, şi nici nu cred ca ai vreo şansa sa pleci cu aştia in Tenerife”…ii răspund pe un ton sarcastic.“Bine, bine, Adi pune-i să completeze actele în arabă”.Adi remarca ceva la diplomele noastre: “Hopa, cred c-o să avem probleme!Nu aveţi doi ani experienţă şi legislaţia spune ca n-aveţi voie să intraţi în ţară decât dacă firma a luat la cunoştinţa acest lucru.Sun acum la ambasada”.Peste 20 de minute cineva de la ambasada sună inapoi si Adi ne informează: “din păcate am avut dreptate…aveţi de nevoie de actu’ acela!Fără el nu vă putem da viza”.Grasu se bagă şi el în seamă “de vină sunt ăştia de la Yokogaura ca n-au inţeles de prima oară.Asta e, faceţi rost de act şi reveniţi mâine!”.Ne-am luat dosarele şi am plecat la firma noastra unde ne-am informat superiori în legătura cu actul solicitat.Deocamdata s-a amânat plecarea, să vedem pentru cât timp!