Panica de dimineata.Poate prea de dimineata…

O stare de somnolenta incepe sa se instaleze brusc in corpu’ meu.E deabia 23:00, o ora care acum doua zile nu-mi spunea nimic dar care astazi, influentata probabil de gandu’ ca ma v-oi trezi la ora 3 dimineata, ma indemna sa ma intind in pat si usor-usor sa-mi inchid ochii spre a-mi trai un ultim vis, un vis curat, un vis neinfluentat de ceea ce voi vedea in Arabia Saudita.

Adorm.Deschid ochii – la naiba e deja 3 dimineata si mama incepe sa misune prin camera:”sa nu-ti uiti pasta de dinti si parfumu, vezi si deodorantu’…”.Ma uit la ea dar imi este mult prea sila si ma simt mult prea obosit sa mai deschid gura.Nici macar in gand nu pot sa-mi mai formulez un raspuns.Ma simt mort.Mort de oboseala dar si stresat pe de o parte.Foarte stresat si motivul nu-mi este foarte clar.Reusesc cu mare greutate sa ma ridic in picioare.Pot sa merg!E un miracol!Dar doar atat – sa merg pentru ca buzele imi ramasese lipite.”UNDE E LACATELUL?” incepe sa panicheze maicamea.Lacatelul e un lacat mai mic pe care il folosesc la “sigilarea” trolerului cel mare.Stau calm  pe scaun si ma uit la ea.N-am nicio grija.Numai de lacatele nu-mi ardea mie in dimineata asta.Dar totusi, simtindu-ma vizat de intrebare ma pregatesc sa-i raspund.Dar nu pot…sau nu vreau, sau n-am chef.Se uita la mine si eu ridic din umeri…continua sa caute si eu ma uit la ea.”Unde e?Unde e?Parca era pe biblioteca…”lucru ce-mi provoaca un mare cascat.Panica e la cote inalte.Si ce facem cand suntem panicati?Ii deranjam pe altii ).Acum ganditi-va cum e sa te trezesti cu o persoana panicata la 3 dimineata intrebandu-te “stii unde e lacatelul?”.Sormea e prima victima.”Ana, stii unde e lacatelu’ lu fractu’?”.Se ridica sormea in fund, se uita la mama si probabil isi spune in gand “asta a innebunit” si se culca la loc!E, asa e la prima incercare!Poate ai noroc, poate nu.Mergem mai departe.Urmatoarea victima: tata.Acum, cand taicamiu doarme, doarme nu gluma.Incepe operatiunea de trezire:”Marian…Marian” si impinge usor… si primeste un raspuns de genu’ nu vreau sa fiu deranjat”iiiiimmmmmm”.Mama nu se lasa si aplica tactica de soc:”Ba trezeste-te, unde e lacatu’ lu’ fi-tu’?”:)).Se trezeste si prima lucru care il spune nu e raspunsu’ la intrebare ci “Cat e ceasu’?”.”Mai conteaza, unde e lacatelu’?…”.Eu ma amuz de show-ul vazut, ca de fiecare data de altfel .Vine taicamiu in sufragerie, unde ar trebui sa se afle obiectul ratacit si arunca doua priviri si trage concluzia:”Mda, cine stie unde o fi…” si o taie la culcare ).E mult prea dimineata pentru cautari.Intre timp eu am mancat si am bagat ultimele lucruri in bagaju’ de mana.Mama era deja resemnata…sigur nu era in sufragerie.Urmeaza operatiunea”controlarea tuturor buzunarelor ale tuturor gecilor/pantalonilor ce-mi apartin”!E tipu’ de femeie ce nu se lasa cu una cu doua .Eu incerc s-o mai calmez:”da-i in ma-sa ca nu o sa plang daca mi-or fura aia gelu’ de dus si 3-4 tricouri!Ce am de valoare am in bagaju de mana…”.”Bine, hai ca ma duc sa caut alceva, trebuie sa gasim ce sa punem acolo”:)) imi raspunde cu-n ton mai putin panicat.Bag si ultimele lucruri in bagaju’ mare si astept sa vina maicamea cu inlocuitoru’ lacatelului.Dau sa inchid trolerul si ghiciti ce gasesc eu prins de unul dintre fermoare?Exact lacatelul mult cautat ).La auzul vestii mama se linisteste “Acolo era?fir-ar al naibii…bine ca l-ai gasit!Dar oricum, uite ce gasisem si eu!” si-mi arata snurul acela de plastic cu ajutorul caruia erau legati prizionerii irakieni de soldati americani .
Sunt gata!Laptop-ul in spate, bocanci si casca in bagaju de mana plus un troler mare cu lacatel .
4 fara 15  o ora numai buna de pornit spre aeroport.Avem avion la 6 Bucuresti-Amsterdam si de acolo la Dammam.Ora de sosire preconizata este 20:20, adica vreo 12 ore de zbor.O sa fie ucigator.