El e Jeroen.E prost.

Astazi stateam linistiti la masa si savuram orezu’ cu pui al arabilor. Era vreo 12:40 cand in incapere isi face aparitia o fata cunoscuta.Era un olandez cu care mai lucrasem – nu foarte mult dar o facusem – pe alt proiect. Se duce omul nostru si isi alege mancarea. In cantina sunt cam vreo 15-20 de mese dar la ora deja se cam golise pe jumatate.Il vad pasind prin cantina cautand o fata familiara.Noi eram  5 insi: trei romani, un englez(Carl) si arabu’ Salman .

Olandezu’ se apropie de noi si nu schiteaza nimic. Se aseaza langa Salman “long time no see” bla bla bla. Isi adusese aminte ca mai lucrase cu el prin Olanda.Dupa vreo 10 minute realizeaza ca am putea fi impreuna cu Salman si ne pune o intrebare tampita “are you also working for Yokogawa?” intrebare ce-mi provoaca un realment dispret fata de individ. Individ cu care am lucrat pe proiect si nu mai devreme de acum doua luni aveam o discutie in Olanda! Bravo ba – ti-ai “amintit” de noi . Bine asa.

A doua lovitura. Trebuia sa mergem sa ridicam niste fibra optica de la depozit. Ajunsi acolo am descoperit ca nu aveam actele la noi dar totusi ne-am descurcat si am reusit sa ajungem la containrele noastra insa aici ni s-a oprit norocu’ caci nici urma de fibra. I-am multumit managerului depozitului ca ne-a ajutat si am dat sa pornim masina. Cheia a intrat in contact dar masina nu a mai pornit. Dracia dracului! Am ramas in soare -ora 15- la mama dracu’! Totusi la cateva sute de metrii era o cladire dar am decis sa incercam sa pornim masina. De impins nu aveai cum ca e cutie automata si oricum e ditamai hardughia – Toyota Prado. Stateam toti 3 refugiati in masina si incercam sa dam la cheie ca poate o porni. Mai patisem treaba asta dar se parea ca acum nu mai mergea. Suna telefonu’ : e Jeroen – “eroul” nostru! Carl raspunde si ii povesteste ca nu mai porneste masina si ca suntem la mama naibii dar pe el il intereseaza daca avem sediu in Al Jubail.Discutia continua si deodata il vad pe englez dand telefonu’ jos de la ureche si acoperind speaker-ul zice incetisor catre noi “motherfucker…” si incheie brusc conversatia “i have to go.talk to you later”. Si se intoarce catre mine si incepe sa ne povesteasca conversatia – “You know – I was telling him about the fact that we are in the middle of fucking nowhere and our car is broken and he was asking if I can searh the number of the local office – excuse me coz I’m to fucking busy dying in the middle of the fucking desert”.

Ne gandim serios sa ne punem un mesaj vocal de intampinare cu dedicatie speciala pentru el -” Hi, we are not here right now – please call us later – if it’s you Jeroen – FUCK OFF – TAKE THE FUCKING BUS! Have a nice day”.

PS: Probabil e si prima zi lui in site – departe de casa. E destul de clar ca socu’ a ceea ce vede aici e mai mare pentru olandezi care sunt cam rasfatati de ceea ce le ofera tara lor. Noi suntem invatati cu majoritatea lucrurilor de aici .