Nefericitu’

După un zbor de aproximativ două ore am ajuns în Germania. Să fiu mai precis: Frankfurt! Am fost aduşi aici de avionul companiei noastre naţionale: TAROM. Pe scurt: o sterwardeză ce nu a mai avut de o p… de ceva vreme, servire ca la armată dar în schimb mâncarea a fost foarte bună, cu mult peste ce am servit la alte companii. Bine ca mâncarea nu s-a asortat cu cheful insoţitorilor de bord! Revenind la povestea noastră…m-am învârtit eu cu Denisa prin aeroportul nemţilor (unul foarte mare de fapt) în căutarea unei cartele ce-ţi facilita anumite reduceri în calitate de turist. Trecem pe lângă un ghişeu pe care scria “Hotel Reservation”… în faţă aştepta un  om.

Nu era nimeni să-l serveasca şi pe el, era pus un panou “Revenim la 11:45″. Era 11:20. Ne învârtim noi şi ajungem să luam bilete de la aeroport spre Frankfurt Main. Tot de acolo, aflăm că acel minunat card poate fi procurat exact de la ghişeul pe lângă care trecusem…”Hotel Reservation”. Ajungem acolo şi Nefericitu’ încă aştepta! 11:40 nimic! 11:45 nimic! 11:47 nimic! Omu îşi pierde răbdarea şi se îndepărtează vreo 30 de m de ghişeu. Brusc îşi face apariţia funcţionara . Cam în acelaş timp apariţia doi spanioli! Primii! Urmăm noi şi vizibil supărat Nefericitu’ care, săracu, aşteptase cel putin 30 de minute ca să se găseasca fiind al treilea la coadă. Spanioli vor cazare: pretenţii chestii trestii…trec 5 minute…Nefericitu’ se tot uită să vadă ce mama naibii fac aia acolo! Trec 10 minute! Mă uitam la astă…nervos rău omu’! Dar cine poate să-l condamne? Aşteptase de prost aproape vreo oră! În final avea să cedeze şi să plece…asta însă după alte 20 de minute de aşteptare. Păcat de el acum…dacă săracu ar mai fi aşteptat doua minute, repet: două minute!… ar fi ajuns în faţa ghişeului. Ăstă-i Nefericitu’.