Spre plajă, ocean şi soare: Costa Rica!
22/10/2009
Yuhuuu, ziua cea mare a sosit! Plecarea spre San Jose, Costa Rica. Ne facem check-out de la hotel şi pornim agale spre aeroport. Ajungem acolo cu vreo două ore înainte şi aflăm cu drag că avionul nostru are o întârziere mică – TREI ORE! Pornim spre Terminalul 2 al aeroportului din Frankfurt. Trebuie sa iei un tren si calatoria de la un terminal la altul dureaza 5-7 minute. Era vreo 10 ceasu.
Avionul pleca tocmai pe la 13:30! Timp berechet. Schimbam niste euro in dolari (pentru ca Jose ne spusese ca dolarii sunt la mare putere acolo). Stam ce mai stam si in final, ne hotaram sa ne ducem la imbarcare. Ajungem. Coada. Logic! Nici prea mare dar nici prea mica. In fata noastra o nemtoaica-chinezoaica. Dupa vreo 20 de minute ajunge nemtoaica si nu stiu ce nu le convine la aia si incep sa-i ia bagaju la controlat. Negrul care verifica actele ne cheama! In sfarsit! Ii dau pasapoartele si astept. El le ia si se uita la ele, le tot freaca…cauta ceva de nebun! Ia fiecare pagina si se uita! Acum, imi venea sa-i dau una peste ochii si sa-i spun: “stai calm coaie ca nu e fals!”. Intr-un final se lumineaza…gaseste ceva! Pare ca-l multimeste. Ia aceea pagina si o da prin scanner-ul lui si ciuciu: iar se schimba la fata! Era o pagina din pasaportul Denisei cu o viza pe ea. Incepe dialogul:
EL: – Sir, I don’t see your VISA!
EU: – What Visa? We don’t need a Visa!
EL: – Sir, you are going to USA!
EU: No i’m not, i’m going to Costa Rica!
EL: Yes, but you are crossing through USA!
EU: I’m not entering the country, only in the airport!
EL: For that, you need a VISA! SUA is the only country that asks for a VISA for your situation!
Apoi, am ramas costernat si am strigat un amar “Baga-mi-as pola-n ei de americani”. Cacat! Imi venea sa plang de oftica ca nu puteam sa plec! Ce ramane de facut?! Ce e de facut?Sa ne intoarcem in tara? Sa ramanem aici? Ne-a sarit in ajutor o doamna de la securitate. Primu pas a fost sa aflam cum am putea sa luam viza si daca e posibil s-o luam de pe aeroport! Nu se poate! Trebuia sa ne intoarcem in tara, sa platim o taxa, sa asteptam nu stiu ce telefon, sa mergem la un interviu si apoi sa aflam daca ni s-a acordat viza sau nu! Toate astea plus 250 de euro amanarea biletelor! Varianta respinsa! A doua solutie: sa schimbam biletele si sa le punem la o alta companie ce nu opereaza pe teritorul SUA! Raspuns: bilete achizitionare de pe net: nu se dau banii inapoi, nu se poate schimba operatorul de zbor! Am stat si ne-am gandit ce am putea sa facem! In final am optat pentru varianta renuntarii la bilete si de achizitionarea unor bilete noi! Ne-am intors in terminalul 1 si ne-am oprit la un centru de achizitie a biletelor. Am intrebat cat ne costa si s-a uitat tanti pe acolo, click-uri, strambaturi si ne arunca pretul 1.700 de euro de fiecare – plecare in 3 ore! OHOOOOO!Stai bree cuminte ca nu ma c… bani! Am rugat-o sa se mai uite, poate gaseste ceva pe maine, poimaine si mai ieftin. Dupa lungi cautari a reusit sa ne gaseasca un zbor ce trecea prin Madrid si apoi direct in Costa Rica pentru 1030 de euro! Cam multisor dar acceptabil avand in vedere ca erau luate in ultima clipa. Astazi era joi, biletele erau sambata! Mai in gluma, mai in serios, orasul Frankfurt era prea frumos sa fie parasit doar dupa o zi. Asa ca am pornit in cautarea unui nou hotel pentru urmatoarele doua noptii!
